4 noiembrie 2017
Ne-am hotărât să mergem să vedem Platoul Bucegi iarna. Era sâmbătă. Am luat trenul de 6 din Bucuresti, cu destinația Bușteni.
În două ore eram în gara din Bușteni. Am mers pe șoseaua principală, până când am făcut dreapta, pe strada Telecabinei.
Din oraș admirăm Masivul Caraiman, Masivul Coștila, vârfurile Claia Mare si Claia Mică.
Încă era ceață în Bușteni, dar să sperăm că se va ridica în curând. Peisajul pe platoul este unul superb, deci și cerul trebuie sa fie senin.
Caraimanul și Coștila
Claia Mare și Claia Mică
Lăsăm drumul spre telecabină în partea dreaptă și facem stânga spre pădure, unde începe și traseul nostru. Acesta o să fie marcat prin triunghi albastru. De asemenea, tot de aici începe și traseul spre Cascada Urlătoarea (unde se poate ajunge într-un timp destul de scurt). Traseul Bușteni – Urlătoarea este unul destul de accesibil.
Observăm cum drumul nostru și cel spre Urlătoarea se despart, iar noi ne continuăm urcarea spre ce ne-am propus.
După ce ieșim din pădure, urmează o parte mai dificilă a traseului, deoarece o să străbatem zone de gol alpin (unde zonele cu păsune sau pădure se termină). Dar tot aici, întâlnim și câteva zone sau puncte de beldevere. Nu suntem departe de ieșirea pe platou.
Munții Baiului – fotografie de pe traseu
Pe traseu, întâlnim si o porțiune mai dificilă, unde există si niște cabluri de sprijin. Aceasta nu este una periculoasă, pe timp frumos. Iarna trebuie doar să avem mai multă grija pe unde punem piciorul. După această porțiune ieșim pe platou.
Drumul prin pădure nu e unul greu, dar obositor…urcăm în altitudine destul de mult (aproximativ 1100 m). Ce este mai frumos, acum urmează!
Uh…pe aici am venit. În spate, ascunși între nori, se văd Munții Baiului. Am întâlnit și câteva persoane pe traseu. Nu eram singuri!
Și…am ajuns pe Platoul Bucegi. Sau mai bine zis la intrarea pe platou. Mai avem de traversat o porțiune cu jnepeni și ieșim la cabana la Piatra Arsă (1950 m). De aici se deschide în fața noastră întregul platou al Bucegilor.
La un moment dat, ne intersectăm cu drumul care duce spre Muntele Furnica și Cota 2000. Imediat de la Cantonul Jepi (1960 m), ne continuăm drumul, de câteva minute, până la cabană.
Porțiune cu jnepeni
Un drum ce vine dinspre Sinaia
După ce ne încălzim cu un ceai la cabană, pornim la drum. Traseul de întoarcere o să fie spre Cota 2000, dar nu urcăm Furnica, o luăm prin partea stângă a masivului, cum îl vedem venind dinspre Piatra Arsă. Iar după, coborâm pe dungă roșie spre Cota 1400 și după Sinaia.
Traseul este marcat cu dungă galbenă, până la Cota 2000.
În spatele nostru, Platoul Bucegi ne o oferă o priveliște impresionantă.
Platoul Bucegi și Complexul Piatra Arsă
Muntele Furnica și Cota 2000
Găsim pe drum, până să ajungem la indicatorul spre 1400, un punct de belvedere, de unde vedem următoarele: creasta Munților Baiului, orașul Sinaia, localitatea Poiana Țapului, Valea Prahovei etc.
Poiana Țapului și Baiului
Munții Baiului
Sinaia și Valea Prahovei
Ne continuăm traseul, iar în fața noastră apare Vârful cu Dor (2030 m). Traseul spre acest vârf nu este marcat. Aici se află și fosta cabana Vârful cu Dor (undeva in dreapta, cum privim de pe traseul nostru sau dinspre Furnica).
Imediat o să intrăm pe traseul dungă roșie, spre Sinaia. Există o ramificație aici, și anume: un drum de vară și unul de iarnă. Cel de iarnă, cel pe care o luăm, este prin pădure.
Vărful cu Dor – 2030 m
Trecem în viteză pe lângă Hotelul Alpin de la Cota 1400 și în mai puțin de o oră ajungem în oraș, cu direcția gară, respectiv București.
Călătorii într-un jurnal 
Lasă un răspuns