7 noiembrie 2017
Prima dată în Munții Baiului. Ei de fapt sunt numiți Munții Gârbovei, dar denumirea mai des întâlnită este Baiului.
Mereu când mergeam în Bucegi, vedeam în fața mea o culme frumoasă, lină și destul de lungă ce se întindea, din Azuga spre Sinaia, și anume Munții Baiului. Am zis, trebuie să merg acolo! Iar acum a venit momentul…
Traseu: Sinaia – Piciorul Piscul Câinelui – Vârful Piscul Câinelui – Vârful Baiul Mare – Culmea Zamora – Bușteni.
Traseul începe imediat de lângă gara din Sinaia. Din gară, o luăm pe drumul european, în direcția de unde vine trenul, iar la un moment dat (după o jumătate de km), facem stânga pe un pod, traversăm calea ferată, intrăm pe strada Piscul Câinelui și intrăm pe traseu. Prima parte de traseu, mergem pe un drum forestier.
Traseul este marcat cu punct albastru. Ajungem imediat la Cabana Piscul Câinelui, care este proprietate privată (nu putem intra la cabana).
Intrarea pe drumul forestier
Cabana Piscul Câinelui
Parcurgem câteva serpentine, traseul uneori fiind puțin greu de observat. Deci trebuie să fim atenți, deși de rătăcit nu avem cum să ne rătăcim. Suntem într-o poiană, iar traseul așa va fi, până ieșim în creastă.
Vremea nu era una foarte bună, dar fiind destul de devreme, speram că o acest aspect o să se schimbe.
După ce am ieșit drumul forestier, și am intrat în pădure, a urmat o parte cu un urcuș mai susținut.
La un moment dat, aveam impresia că suntem într-un film de groază, cu așa priveliște în fața noastră. Dar în scurt timp ieșim din pădure, și ajungem pe platou. Încă era ceața, destul de deasă.
O să urcăm și pe Vârful Piscul Câinelui. Aici există două variante, putem să și ocolim vârful, spre stânga. Până la vârf, urmează câteva urcușuri și coborâșuri, unele mai abrupte, unele mai line.
Întâlnim prima zăpadă de pe traseu. Vremea încă nu era una foarte bună. Încă nu ne-am pierdut speranța.
Urcarea spre vârf
Am ajuns pe vârf. Vremea nefiind una favorabilă, nu prea aveam la ce să fac poze. Peisajele din jurul nostru, erau ascunse în ceată. Deocamdată…
Vârful Piscul Câinelui se află la altitudinea de 1650 m.
Din acest punct, traseul nostru se schimbă în dungă roșie (traseul de creastă). Urmează o parte lină de parcurs, până pe Vârful Drăgan (1771 m).
Poza de grup de pe vârf
Și am plecat de pe Piscul Câinelui…
Poza de grup de pe Vârful Drăgan
De aici…nu mai avem foarte mult până pe Baiul Mare (1895 m), punctul maxim din Munții Baiului. De asemenea, primele semne că vremea o să se îmbunătățească, încep să apară.
În zona Baiului Mare, am găsit cea mai mare zăpadă de pe traseu. Din păcate, de pe vârf nu prea puteam vedea mare lucru. Încă era ceață.
Am stat să facem o poză, două, trei….și am plecat, să ne continuăm traseul. Acum avea să urmeze partea frumoasă. Ajugem în Șaua Baiului, iar după ce trecem pe lângă Baiul Mic, înainte de coborârea pe Culmea Zamora, o să ne aflăm în Șaua Băiuțului.
Avusesem, până în acel moment, doar câteva moment în care am văzut Bucegii, după care erau din nou ascunși în ceață și în nori. Dar gata, Masivul Bucegi își face apariția…și ne încântă cu un peisaj superb…
Parcă dorințele noastre s-au îndeplinit…
Caraimanul, Coștila, Moraru și Bucșoiul…
Ușor, ușor…îsi face apariția tot Abruptul Prahovean al Bucegilor. Luăm bineînțeles o pauză, să admirăm peisajul.
Ocolim Vârful Baiul Mic (1827 m) și coborâm pe Culmea Zamora, spre Bușteni.
Vârful Băiuțul (1817 m – stânga) și Vârful Baiul Mic (1827 m – dreapta)
Era și ea pe aici…
Culmea Zamora
Ajungem la intersecția de drumuri, unde găsim indicatorul spre Bușteni.
Traseul de creastă merge mai departe, până la coborârea de pe Culmea Sorica. Noi am ales să coborâm pe Zamora. Marcajul se schimbă în cruce roșie.
Adică pe aici…
Pe această culme, am întâlnit unul dintre cele mai frumoase peisaje, incluzând toate traseele, pe unde am fost. Având Bucegii în față, cuprinși de nori, peisajul a fost incredibil. Fără cuvinte…
Pe toată coborârea de pe Zamora, în fața noastră admirăm Bucegii. In mod special, Caraimanul și Coștila.
În plan îndepărtat – Masivul Postăvaru
Spre sfârșitul traseului, după ce terminăm coborârea pe Zamora, intrăm în pădure. Avem câteva serpentine, dar coborârea este una ușoară. Ajungem în Bușteni, și ne încheiem traseul de astăzi.
În această drumeție, nu am întâlnit alte persoane, probabil datorită vremii.
Trăgând linie, aceasta a fost una dintre cele mai frumoase ture, mai ales după ce am ieșit în creasta Baiului.
Traseul este unul destul de lejer și accesibil, doar să fie vreme bună!
Lasă un răspuns