29 decembrie 2017
Am hotărât, împreună cu un prieten, să facem o ultimă tură în Bucegi, anul acesta.
La 6:05 a plecat trenul in București și la 7:45 eram deja în gara din Sinaia.
Traseul pus la cale era unul foarte cunoscut – din Sinaia, urcăm la Cota 1400 cu direcția Cota 2000. Pe traseu ajungem și la fosta Cabană Vârful cu Dor (1885 m), situată lângă vârful cu același nume.
Traseul începe imediat ce urcăm scările aflate chiar în fața gării. Traseul este marcat cu dungă roșie. Imediat după ce urcăm scările, intrăm pe strada Furnica, de unde începe si marcajul. Avem de mers pe stradă aproximativ 30 – 40 de minute.
În fața noastră, crestele înzăpezite ne oferă deja un peisaj superb.
Ajungem în capul străzii Furnica, iar traseul se continuă pe alte câteva străzi…până ce întâlnim si indicatorul nostru (până aici traseul a fost oricum marcat).
Acest traseu ne duce la Cabana Padina. Noi o să ne oprim undeva înainte, pe lângă fosta Cabană Vârful cu Dor și Cota 2000 Sinaia.
După această ultimă porțiune cu asfalt….aruncăm un ochi spre Munții Baiului și pornim la drum. O să începem urcarea printr-o poiană largă și prin pădure. Asta până ajungem la Cota 1400.
Până să intrăm în poiana din fața noastră…am întâmpinat o gheață insistentă.
Până la primul popas mai important (Cota 1400), pe traseul nostru traversăm șoseaua de 5-6 ori. Deci se poate ajunge si cu mașina la hotelul de la 1400.
Urcarea nu este una dificilă, dar parcugem ceva…în altitudine, iar acest lucru se simte. Trecem pe lângă Cabana Brădeț (undeva la 1300 m aproximativ)…și mai avem puțin până la Cota 1400.
Poteca ne conduce deasupra hotelului alpin Cota 1400, în Poiana numită La Sfârșitul Lumii.
Cabana Brădeț
Hotelul Alpin Cota 1400
La 1400 era destul de multă lume ce se punea la coadă..fie pentru telecabină. fie pentru telescaun.
De aici, o luam în partea dreaptă. Oricum…peste tot era doar gheață… Cumva, ca să trecem mai departe, ne-am ținut de gard, pentru sprijin, nu de alta..dar nu voiam să ajungem înapoi la 1400.
Pe lângă noi, treceam fără nici un stres…un câine cu o pâine în gură, gata să servească prânzul.
Aruncăm o privire spre Valea Prahovei. De aici, vedem și orașul Sinaia.
Ajungem într-un final la Refugiul Cota 1500. Zăpada era multă și ne dădea o stare de bine. Ceea ce era mai puțin frumos…era gheața, care ne încetinea destul de mult. Indicatorul ne arată că mai am avem o oră și jumătate până la Cota 2000.
De asemenea, întâlnim și un om de zăpadă, Îi facem cu mâna și mergem mai departe.
Există și un drum de iarnă și un drum de vară. Noi o luăm pe cel de iarnă, cel din stânga (poza de mai jos). Drumul de iarnă ne duce prin pădure, unde suntem feriți de orice pericol în ceea ce privește avalanșa.
De aici o să avem câteva peisaje superbe pe drum. Asta dacă avem noroc de un cer cât de cât senin.
Munții Baiului
Vârful Vânturiș
Munții Baiului – Munții Grohotișului (în spate)
Fosta Cabană Vârful cu Dor
Vârful cu Dor
Masivul Leaota
Vârful cu Dor
Am întâlnit pe traseu foarte multă lume cu schiurile, pe pârtiile special amenjate. Ne și întrebam…oare suntem singurii nebuni ce urcăm pe jos până la 2000 și toată lumea a venit pentru schi?!
Ajungem într-un final la destinația noastră, Cota 2000. Aici este foarte multă lume.
Inițial am vrut să urcăm pe Vârful cu Dor, dar pe traseu am întâlnit foarte multă gheață și zăpadă înghețată…și am zis să o lăsăm pentru altadată.
Vârful cu Dor este unul dintre cele 3 vârfuri ale muntelui Colții lui Barbeș si anume cel extrem estic, fiind singurul vizibil din acest punct si din Sinaia. Acesta maschează vârful central (2029 m) și vârful vestic (1969 m).
Acest traseu, care vara nu dura așa mult, a fost foarte frumos, mai ales datorită peisajelor oferite de către crestele înzăpezite ale munților din împrejurimi.
Cota 2000 Sinaia
Călătorii într-un jurnal 
Lasă un răspuns