12 aprilie 2018
Traseu: Bușteni – Jepii Mari (Valea Jepilor Mari) – Cabana Piatra Arsă (1950 m) – Platou Bucegi – Cota 1400 – Sinaia.
Traseul ales astăzi era unul interzis iarna, având și un grad ridicat de dificultate. O alegere nu prea inspirată, pot spune acum, după ce am terminat tura aceasta.
Eram în echipă de 4. La 8 fără câteva minute eram în Bușteni. Traseul l-am început peste aproximativ o oră. Deși era destul de cald în oraș, știam că pe traseu, spre platou…va fi zăpadă cu siguranță.
Acest traseu este același până la un moment dat, cu cel care duce spre Cascada Urlătoarea.
Să începem… Am pornit din gara din Bușteni, am făcut stânga, până ajungem la strada Telecabinei (așa se numește). Am intrat pe strada, iar în capâtul acesteia, o luăm în stânga un pic, pentru a intra în pădure.
De aici, de la intrarea în pădure, pleacă traseul nostru, dar mai pleacă și cel numit Jepii Micii. Acesta ajunge la Cabana Caraiman, iar după la Cabana Babele.
Traseul nostru urcă pe Valea Jepilor Mari și ne duce la Cabana Piatra Arsă. Jepii Mici urcă prin Valea Jepilor Mici, acesta fiind mai periculos iarna (interzis, cum scrie pe plăcuță).
La puțin timp de la plecare, ajungem în zona unde traseele (al nostru și cel spre Cascada Urlătoarea) se despart. Aceasta zonă poartă denumirea de zona „La Grătar”.
Urcarea până aici, a fost una cât de cât lejeră. O să mergem destul de mult prin pădure, fiind un traseu pe care l-am mai făcut, știam oarecum ce ne așteaptă….mai sus.
În scurt timp, apar și primele porțiuni cu zăpadă. Acestea ne-au împiedicat puțin, deoarece zăpada acoperea poteca, pe alocuri. Urcarea începea să devină din ce în ce mai abruptă. Până o să ieșim din pădure, la asta trebuie să ne așteptăm.
Poteca devine foarte subțire în unele porțiuni. Trebuia să fim foarte atenți pe unde punem picioarele.
O să tot trecem o vale de mai multe ori. O vale ce ne-a dat mari bătăi de cap, deoarece era și acoperită de zăpadă, iar noi o să o tot avem de traversat.
De exemplu, aici observăm cum poteca a fost acoperită în totalitate de zăpadă. Așa că trebuia să fim foarte atenți!
De câteva ori, ne mai oprim și ne mai aruncăm privirea către Bușteni, care rămâne tot mai jos.
Bușteni – Masivul Piatra Mare (plan îndepărtat)
Imediat ajungem într-o poieniță, de unde vedem lucrurile mai clar, ce ne așteaptă mai departe și câteva peisaje frumoase. Dar până să ajungem, descoperim câteva urme de urs. Asta ne mai trebuia, să ne întâlnim cu ursul.
Ne apăreau în fața ochilor Valea Prahovei, orașul Sinaia, o parte din Munții Baiului. Era ceva frumos…
Am făcut o pauză aici, de vreo 20-30 de minute. Eram fericiți că am scăpat de valea de mai devreme. A fost foarte dificil până aici. Speram să fie mai ușor, în continuare.
Vedere spre Valea Prahovei – Munții Baiului (în sparte)
După o binemeritată pauză, o luăm din loc. Urmează o porțiune cu cabluri. Doar că acestea erau acoperite, aproape în totalitate, de zăpadă.
Această zonă se numește „La Scări”. Totuși, acum este cât de cât decent traseul, față de ce am avut parte până acum.
Întâmpinăm o nouă problemă, cauzată de prezența zăpezii. Trebuia să traversăm această vale. O să mergem în continuare în sus, o să ieșim tot în zonă și o să vedem si Cantonul. Tocmai ce crezusem că problemele pe traseu s-au dus….
Nu am mai putut face poze aici. Trebuia să trecem un ultim capăt al unei văi, sprijinindu-ne în stâncă. După ce am trecut, gata, în sfârșit… Și…am reușit!
Se vedea în sfârșit și acea veche Cabana Canton Jepi. Traseul ne punea să traversăm pe acolo (se vede valea în poză). Nu părea foarte sigur, așa că am mers până mai sus, pentru mai multă siguranță.
Așa arăta capătul de sus al văii respective. În caz de alunecare…să nu ne mai gândim, mai bine.
Intrăm imediat pe platou, iar în aproximativ 20 de minute ajungem la Cabana Piatra Arsă. Până atunci, să admirăm peisajul superb.
Munții Neamțului și Munții Baiului
Vegetație de jnepeni
Încă puțin…
Piatra Mare și Baiului
Munții Baiului
O mică pauză…
Plecând spre Piatra Arsă, în partea dreaptă apar Releul de pe Coștila și Crucea de pe Caraiman. Acestea creează o frumoasă iluzie optică.
Releul Coștila și Crucea Caraiman
Undeva în față se vede Complexul Piatra Arsă (1950 m). Acum deja ne aflăm pe Platoul Bucegi.
Coștila parcă era tot mai aproape…
Facem o pauză aici la cabana. Mâncăm ceva, bem un ceai și trebuie să o luăm din loc. Am făcut destul de mult până aici. Vreo 6 ore. Zăpada ne-a îngreunat mult traseul. Mergem mai departe!
Cei de la cabană spusese că nu a mai fost nimeni de 4 zile aici. Am făcut o poză de grup și am plecat!
De aici, o să mergem spre Cota 2000, ocolim Muntele Furnica și coborâm spre Cota 1400.
O să avem, de asemenea, câteva peisaje superbe.
Vârful Piatra Arsă 2044 m
Ne uităm în spate, pentru a vedea frumosul tablou ce ni-l oferă Platoul Bucegi iarna.
Masivul Leaota
Muntele Furnica și Cota 2000
Traseul de întoarcere, spre Sinaia, l-am mai povestit într-o altă tură, așa că nu o să mai scriu prea multe. Ce am făcut diferit, de data aceasta, de la Cota 1400, am coborât pe Pârtia Nouă (așa se numește), până în oraș. Până să ajungem la 1400, am trecut și pe lângă Cabana Stâna Târle – 1600 m.
Ne oprim în două puncte de belvedere, mai facem câteva poze, și începem coborârea propriu-zisă. O să trecem pe sub firele telecabinei ce vine din Sinaia și pe lângă Vârful cu Dor.
Vedere spre Munții Baiului
Acolo trebuie să ajungem noi – Sinaia
Coștila – în depărtare
Vârful cu Dor 2006 m
Cabana Stâna Târle – 1600 m
Cota 1400 Sinaia
Coborârea pe Pârtia Nouă
Cam asta a fost tura pe Jepii Mari – Piatra Arsă.
Nu pot să spun că am fost foarte insiprat, când am ales acest traseu, fiind încă iarnă. A fost unul cu grad ridicat de dificultate. Am simțit pe pielea mea acest lucru.
Durata totală a fost de aproximativ 10 ore, prima parte fiind foarte dificilă (urcarea pe Jepii Mari).
Acestea fiind spuse, ne vedem la următorul traseu!
Călătorii într-un jurnal 
Lasă un răspuns