Un vârf cu un nume aparte…Vârful cu Dor – 2030 m

14 august 2018

Traseu: Sinaia – Cota 1400 – Șaua Vârful cu Dor – Vârful cu Dor (2030 m)

Împreună cu 3 prieteni am plecat dimineața la 6 din București, cu direcția Sinaia. Este un vârf, în munții Bucegi, ce voiam să îl fac de ceva timp, și anume Vârful cu Dor. Așa că ne-am hotărât că acum a venit și rândul lui.

La 8 fără 15 eram în Sinaia, locul de unde am început atâtea trasee. O să urcăm pe clasicul traseu spre Cota 2000, trecând pe la Hotelul Alpin de la 1400 m.

Așa că…să pornim la drum…

Încolo mergem…acolo sus, da.

      Imediat ce ieșim din gară, și urcăm scările din fața noastră, facem stânga și mergem spre strada Furnica. La un moment dat, lasăm în dreapta noastră, șoseaua ce urcă până la Cota 1400, și începem traseul. Marcajul apare imediat ce urcăm scările din dreptul gării, adică dungă roșie.

Deja parcă se știe că mergem la Vârful cu Dor… Am ales un moment bun 😀

Intrăm imediat pe potecă, în Plaiul Furnica, și o să mergem o perioadă de timp prin pădure, prin mai multe poieni, traversăm de câteva ori șoseaua ce urcă la 1400, și ajungem la Hotelul Alpin de la Cota 1400. Iar ca timp am ajuns destul de repede, undeva puțin peste o oră.

În partea dreaptă este drumul pentru mașină

Era destul de soare, iar noi abia așteptam să începem traseul, deoarece ne aștepta mersul prin pădure, la răcoare. Și a venit momentul, întâlnim plăcuța, ce ne invita în pădure.

Mereu este plăcut să mergi prin pădure, să „auzi” liniștea, să simți parcă muntele mai aproape, să lași în urmă zgomotul, căldura, soarele…să trăiești acest sentiment plăcut, cel puțin pentru mine.

Traversăm șoseaua, trecem pe lângă o cabană sau fostă cabană, Brădeț, am văzut pe hartă că așa se numește, și în scurt timp, ajungem la Cota 1400.

Când ieșim din pădure, vedem și telecabinele ce urcă până la 1400, iar după, până la Cota 2000. Facem o scurtă pauză, să ne dăm cu cremă de protecție. Soarele era destul de puternic.

Ne continuăm traseul, pe o potecă ce desparte două vai (Valea Zgarburei – pe partea stângă și Valea cu Brazi – pe partea dreaptă) și în scurt timp ajungem în punctul numit La Lac, de unde putem alege varianta de vară sau cea de iarnă, a drumului.

Traseul acesta l-am mai făcut de câteva ori. Am ales varianta de vară. Cel de iarna era prin padure, deoarece iarna, dacă mergem pe traseul de vara, este pericol de avalanșă, datorită pantelor destul de înclinate, existente in această zonă.

Pe partea de vară a traseului, urmează un urcuș ușor, unde o să avem Furnica și Cota 2000 în partea dreaptă, cum mergem noi, și după, ajungem într-o zonă largă, unde ne intersectăm cu drumul de iarnă, care iese din pădure.

M-am întâlnit și cu un prieten, bineînteles…i-am dat ceva de mâncare 😀

Cota 2000 (sus în vârf)

      Facem niste poze și urcăm spre Șaua Vârful cu Dor. Ne intersectăm cu mai multe trasee. De aici, putem merge spre Cota 2000, spre Cabana Babele ș Vârful Omu, spre Cabana Padina. Noi o să urcăm la vârful pe care ne-am propus să îl cucerim astăzi.

Fostul Refugiu Cota 1500

Ieșind în golul alpin, ies la iveală superbele peisaje din această zonă a Bucegilor.

Valea Prahovei și Sinaia – în depărtare

Aruncăm o privire și spre Munții Baiului

Această zonă este periculoasă iarna. Se vede panta înclinată, unde se poate declanșa avalanșa. Imediat ne întâlnim cu traseul ce vine din pădure, varianta de iarnă.

Piatra Turcului

      În această zonă, întâlnim traseele despre care vorbeam mai devreme. Și anume, cel ce duce spre Lacurile Vânturiș și un pic mai sus, cel ce merge mai departe, spre mai multe cabane, printre care și Cabana Padina.

După acest vârf, se află și Vârful cu Dor. Sentimentul că ajungem, îmi umple sufletul de bucurie. De aici, din Șaua Vârful cu Dor, mai este foarte puțin până la destinație.

Fosta Cabană Vârful cu Dor

În stânga – Masa Ciobanului și în dreapta – Vârful cu Dor

Am pornit ultima urcare

Ne oprim pentru o scurtă perioadă, la Masa Ciobanului, erau câteva persoane aici, și urcăm spre Vârf. Ultima urcare, un pic mai abruptă, durează 5 minute.

Masa Ciobanului

      În 3 ore și un pic ajungem pe Vârful cu Dor. Când am văzut că am facut destul de puțin pe traseu, știam că o să ne petrecem ceva timp în vârf. De când așteptam să stau pe un vârf de munte, mai mult timp față de cât stau de obicei, nefiind presat de timp.

Am ajuns în vârf!

Și o poză cu toată trupa…la înălțime

      Vârful cu Dor este un vârf montan, situat în Munții Bucegi, având o altitudine de 2030 m. Este unul dintre cele 3 varfuri ale muntelui Colții lui Barbeș și anume cel extrem estic.

Ne-am hotărât să stăm 2 – 2 ore și jumătate aici, pe vârf, la peste 2000 m. De aici puteam admira mai multe masive, cum ar fi platoul și crestele Bucegilor, Munții Baiului, Neamțului, Masivul Leaota, Coștila, Caraimanul, putem vedea chiar și Cabana Omu. Mai sunt și altele, dar le voi arăta pe fiecare în parte, în pozele ce urmează.

Vârful Vânturiș

Masivul Leaota

Cabana Omu (undeva în mijloc) – Coștila – Caraimanul (dreapta)

O parte din crestele vestice ale Bucegilor și drumul ce duce spre Cabana Padina

                   Munții Baiului (centru – dreapta) – Munții Neamțului (stânga) și Masivul Ciucaș (undeva în spate)

Sinaia – de sus

Munții Baiului (prin-plan) – Munții Grohotișului (în plan îndepărtat)

Coștila (în stânga) – Caraimanul (centru) – Cota 2000 (dreapta)

Pentru momentele astea am venit…

Traseul, peisajele, natura, frumusețea din jur, urcușurile și coborâșurile, dorința de a ajunge la destinație, aerul curat, liniștea din jur, toate aceste lucruri mă fac pe mine să revin mereu pe munte. Aici este locul unde eu pot să stau, să mă gândesc la orice și la nimic. Să mă deconectez de la orice altă activitate.

Aceasta tură, către Vârful cu Dor, m-a motivat și mai mult să ajung sus….este cumva un vârf cu un nume special, ce exprimă dorința de a reveni aici, dorul acela…. Să revii acolo unde te simți bine, unde te desprinzi de la orice, unde îți face plăcere să mergi,

      Strângem harta, ne-am făcut lecția de geografie astăzi (știam împrejurimile, dar e bine să verifici). A venit momentul să și plecăm.

Un pui de somn, la 2030 m….

Ciocolata ce o am mereu cu mine, când merg pe trasee 😀

Și ceva clasic, românesc…

Coborârea de pe Vârful cu Dor

Pe data viitoare…

      În final, pot spune că a fost o tură pe cinste, deloc grea, și pe care o recomand cu toată încrederea. Deși am făcut destule trasee în acești munți, de fiecare dată când merg, sunt entuziasmat, ca și cum nu am fost niciodată. Așa mă bucur eu când merg la munte!

Ne vedem data viitoare!