17 – 19 septembrie 2018
Traseu: Ziua 1: Cârnic (1040 m) – Cascada Lolaia (1050 m) – Lunca Largă – Cabana Gențiana (1670 m) – Lacul Pietrele (1990 m) – Lacul Stănișoara (1990 m) – Valea Stănișoarei – Cabana Pietrele (1480 m) – Cabana Gențiana
Ziua 2: Cabana Gențiana (1670 m) – Lacul Pietrele (1990 m) – Curmătura Bucurei (2206 m) – Vârful Custura Bucurei (2370 m) – Vârful Peleaga (2509 m) – Șaua Pelegii (2285 m) – Vârful Păpușa (2508 m) – Șaua Pelegii – Lacurile din Valea Rea – Șaua Zănoagelor (2270 m) – Lacul Galeș (1990 m) – Valea Galeșului – Cabana Gențiana (1670 m)
Am avut un obiectiv la începutul anului (2018), și anume, să ajung pe toate vârfurile de peste 2500 m, din țara noastră. Acestă provocare a ajuns la final, au mai rămas doar două vârfuri. Acestea se află în Munții Retezat (Vârful Peleaga – 2509 m și Vârful Păpușa – 2508 m). Acum a venit momentul să ajung și în Munții Retezat.
Duminică noapte, la ora 23:55, am luat trenul din București, împreună cu doi prieteni, având destinație localitatea Subcetate, din județul Hunedoara. La 7:30 am coborât din tren. În gara, am vorbit cu un domn, pentru transportul din Subcetate la Cârnic, de unde ne începeam aventura în Retezat. Pe drum, ne oprim în orașul Hațeg, la un Lidl, pentru a mai cumpăra câte ceva, iar la 9:10 eram la intrarea în Parcul Național Retezat.
Drumul a durat aproximativ 40 de minute. În prima parte, se parcurge drumul pe șosea, unde există și serpentine (îmi amintea de TransBucegi), după care o să mergem și pe un drum forestier.
Gara din Subcetate
La marginea orașului Hațeg
Vremea se anunța bună, făcusem planul cu traseele pentru prima și a doua zi, entuziasm din plin, pentru că urcam în Munții Retezat și mă gândeam de ceva timp la momentul acesta…deci totul era de bine, așa că….hai să îi dăm drumul!
Pentru a treia zi, mă gândisem să mergem la Lacul Bucura, să stăm pe acolo, mai sunt câteva lacuri în zonă, cele cu nume de fete (Ana, Lia, Viorica, Florica), dar nu știam sigur, dacă o să facem asta sau nu, deci rămâne de văzut.
Munții Retezat – ne așteptau – Vârful Retezat (stânga)
Poză făcută din mașină, destul de neclară….dar văzusem această turmă drăguță de oi
Să pornim la drum!
De aici, de la panoul care ne urează Bun venit în Retezat, urmăm marcajul cu dungă albastră, până la Cabana Gențiana, unde o să dormim. Cel puțin așa apărea pe harta pe care o aveam. Mai încolo, urma să vedem, că de la intersecția unde se despărțeau traseele spre Cabana Pietrele și spre Cabana Gențiana, noi o să urmăm triunghiul albastru, până la Gențiana.
În scurt timp, ajungem la Cascada Lolaia, situată la 1050 m altitudine. Cascada se află pe pârâul Nucșoara, care colectează apele a patru văi glaciare din Parcul Național Retezat, și anume: Stânișoara, Pietrele, Valea Rea și Galeșu. (informație luată de pe panoul de la fața locului)
Cascada Pietrele
Ne continuăm drumul!
O pădure superbă….
Cascada Maria Magdalena este aceeași cu cea de mai devreme, adică Pietrele, dar este denumită așa de către localnici. Aceastea se află la 1450 m altitudine.
Nicolae Dinu, președintele de atunci a T.C.R. a angajat ca paznic al cabanei pe Maria Magdalena. Aceasta a fost un personaj deosebit, care se conturează în istoricul Munților Retezat, o bună cunoscătoare a muntelui, primul ghid montan care a parcurs acest teritoriu și care a marcat primele trasee montane cu „momai”.
În 1939 a început efectiv activitatea turistică in cadrul Cabanei Pietrele, iar pe lângă Maria Magdalena mai era și „Nana” Tia, ce o ajuta pe Maria (acesta din urmă fiind analfabetă). Timpul petrecut de Maria Magdalena la Pietrele se întinde până în 1947, când cabana a fost preluată de Confederația Națională a Muncii, iar aceasta a fost scoasă la pensie. S-a retras apoi la Câmpu lui Neag și de Sfântă Mărie în 15 August 1948, un an mai târziu, moare.
Astăzi în amintirea Mariei Magdalena, cascada aflată între Cabana Gențiana și Cabana Pietrele îi poartă numele. (www.pietrele.ro)
În aproximativ 2 ore și câteva minute, ajungem la Cabana Gențiana. Lăsăm ghiozdanele mari la cabană, stăm de vorbă cu cabanierul (un om foarte cumsecade), l-am întrebat câte ceva despre trasee, și o luăm din loc, mai departe, spre Lacul Pietrele.
Pentru prima zi, ne-am gândit să mergem la lacurile glaciare Pietrele și Stânișoara, iar după să urcăm pe Vârful Retezat. Cel puțin aceasta era planul, dar până la urmă am ales să mergem doar la cele două lacuri glaciare, menținoante anterior.
Parcul Național Retezat mi s-a părut că a fost cel mai bine organizat, din punct de vedere al marcajelor traseelor turistice. În afară de marcajul clasic, aici întâlnim o plăcuță cu numele fiecărui vârf sau lac, pe care îl vizitam. Mi s-a părut super tare!
Primul contact cu acest masiv, a fost unul destul de ok. Știam că o să tot mergem pe bolovani, deci nu ne-a luat cu nimic prin surprindere. În schimb, eram foarte bucuroși de vreme, era superbă!
În fața noastră, deja își face apariția Vârful Bucura II (2371 m). De asemenea, vedem Curmătura Bucurei (2206 m). Eram încântat, vedeam zona de creastă, unde o să urcăm a doua zi, când o să mergem la vârfurile cele mai înalte din Retezat.
În plan îndepărtat vârfurile Bucura II și Bucura I (dreapta)
În stânga Colții Pelegii – în dreapta Vârful Custura Bucurei (2370 m)
Și o broscuță, aici în zona asta bolovănoasă…
Valea Pietrele (pe aici am venit)
Primul lac din Retezat vizitat de noi, este Lacul Pietrele. Acesta este un lac glaciar, situat la altitudinea de 1990 m. Are o adâncime foarte mică, nu depășeste 1 m.
Facem o pauză aici, mâncăm ceva, și plecăm spre al doilea lac glaciar de pe listă. Ca să ajungem la el, adică la Lacul Stânișoara, trebuia să urcăm în partea dreapta, cum am venit noi. O să ajungem la Șaua Stânișoara, și coborâm la acest lac, adică plecăm de la Pietrele, de la 1900 m, urcăm în Șa la 2137 m, după care iar coborâm la 1900 m. Traseul este nemarcat pe această porțiune.
Lacul Pietrele
Odată ajunși în șa, după ce ne-am învârtit un pic să descoperim pe unde să o luăm, am intrat și într-un nor, se lăsase ceața, peisajele nu mai erau asa vizibile, de parcă mai devreme un pic, era o altă zi.
Lacul Stânișoara este un lac glaciar, amplasat în căldarea Retezatului, la altitudinea de 1900 m. De la lac, se vede foarte bine Vârful Retezat, însă din păcate, vremea nu a ținut cu noi, de când am urcat aici, la Stânișoara.
După o scurtă pauză, lângă lac, urma să plecăm spre Șaua Retezat, și apoi să urcăm la Vârful Retezat. Mergând spre Șaua Retezat (2251 m), ne-am gândit că o să ne ia cam mult, să urcăm pe vârf, și după să ne întoarcem la cabană.
Nu voiam nici să facem un traseu lung în prima zi, pentru cel lung urma a doua zi, așa că, de undeva din zona Șaua Retezat, ne-am întors, și am coborât prin Valea Stânișoarei, care oricum a fost și el un traseu destul de lung, dar de vale.
A fost mai bine, decât să urcăm vârful, apoi să îl coborâm…după Retezat, mai era un vârf sau două de urcat (Lolaia Sud și Lolaia Nord).
Valea Stânișoarei
Un tânăr în pădure!
În 2 ore aproximativ am ajuns la Cabana Pietrele, unde am și mâncat ceva. Până la cabana unde o să dormim, avem de mers 30 40 de minute de la Cabana Pietrele, deci nu ne mai grăbeam. Traseul prin vale a fost unul ok, destul de lung, părea că nu se mai termină, dar într-un final am ajuns.
Complexul turistic Cabana Pietrele este așezată în Masivul Retezat la altitudinea de 1480 metri în regiunea nordică a masivului, inclusă fiind în Parcul Național Retezat, la confluența crestelor secundare ale masivului, și reprezintă de asemenea punct de plecare pentru mai multe trasee turistice din Retezat.
Prin pădurea de dinainte să ajungem la Pietrele, am întâlnit și câteva panouri.
Plecând spre Cabana Gențiana, terminăm și tura din prima zi. Până la urmă, a fost una tot lungă, dar ne simțeam bine. Așteptam cu nerăbdare ziua următoare!
A doua zi, m-am trezit pe la 5 și jumătate. Noi plănuisem să plecăm la 6, dar la ora aia nu era deloc lumină afară, așa că am mai amânat plecare, până pe la 7. Totuși, eu nu am mai dormit, și am mai ieșit afară din cabană, unde, m-am întâlnit cu o vulpe. O văzusem și în seara precedentă, dar a trecut rapid pe lângă mine. Am înțeles, de la cabanier, că tot vine în zonă.
La 7 fără câteva minute, am plecat pe traseu. Prima oprire o să o facem la Lacul Pietrele. Era un pic răcoare, dar intrând pe traseu, ne-am încălzit imediat. Erau 4 grade, pe termometrul de pe peretele cabanei.
Când ajungem în zona lacului, soarele încă nu se ridicase total, iar asta făcând și mai frumos peisajul, văzându-l parcă cum răsare, reflectat în muntele din fața noastră. De aici, deja observam traseul ce urca spre creasta acestor munți, creasta pe care abia așteptam să urcăm. Traseul este unul plin de bolovani.
Ne-am oprit un pic la Lacul Pietrele, am mâncat ceva, nu mâncasem nimic la cabană, dimineața, și unde puteam găsi un loc mai frumos, decât aici. Ajungând în zona lacului, la o oră așa de devreme, parcă era mai frumos peisajul, față de ziua precedetă.
Traseul ce avea să urmeze, era unul nou pentru noi. Eram foarte entuziasmați să îl parcurgem. În timp ce urcam, spre zona de creastă, Retezatul ne cucerea din ce în ce mai mult, cu peisajele sale, ce se deschideau.
Valea Pietrele
Vârful Custura Bucurei (stânga) – Curmătura Bucurei (șaua din mijloc) – Vârful Bucura II
Lacul Pietrele
În scurt timp, de la Lacul Pietrele, ajungem în Curmătura Bucurei (2206 m). Odată ajunși aici, zărim pe partea cealaltă, fața de zona de unde am venit noi, marele lac glaciar Bucura. Acesta chiar este cel mai mare lac glaciar, din munții nostri.
Lacul Pietrele
Din acest punct, pleacă mai multe trasee, spre vârfurile cele mai înalte din Retezat, Peleaga și Păpușa (unde o să mergem noi), spre vârful Retezat, spre Lacul Bucura, spre cabana Buta etc.
Ne bucuram foarte mult, pentru că era senin sus pe creastă, și că am prins vreme bună., așa putem admira tot ce se vede în jur. De la cabană, până în Curmătura Bucurei, am făcut aproximativ 2 ore. Până la Peleaga, mai avem o oră – o oră jumătate, iar până la Păpușa, încă o oră în plus.
Vârful Retezat 2482 m și în plan mai apropiat – Culmea Stânișoara
Lacul Bucura este cel mai mare lac glaciar din România, și este situat în Parcul Național Retezat, în Munții Retezat, la o altitudine de 2041 m. Lacul este situat în căldarea glaciara Bucura șî are o suprafață de 8.9 ha.
Lacul Bucura – văzut din Curmătura Bucurei
Pe aici am venit – spre Valea Pietrele
Primul vârf în drumul nostru, plecând din Curmătura Bucurei, unde am luat o mică pauză, este Custura Bucurei (2370 m), pe care îl și urcăm, până în vârf. Facem aici, o poză, două, și plecăm mai departe.
Vârful Peleaga ne aștepta sub soare, chiar în fața noastră. Urcând în altitudine, vedem mai bine și impresionanta căldare glaciară a Bucurei. Avem parte de peisaje din ce în ce mai frumoase! Ultima urcare spre vârful Peleaga a fost una plină de bolovani. Bine, și până acum drumul a fost la fel, dar acum am urcat doar pe bolovani. Am simțit, pe pielea mea, această caracteristică specifică acestui masiv.
Urcarea spre Vârful Custura Bucurei
Pe Custura Bucurei 2370 m
Colții Pelegii și Vârful Peleaga
Vârfurile Bucura I și Bucura II
Vârful Retezat
Cărarea plină de bolovani spre vârf
Căldarea glaciară Bucura și Lacul Bucura – fotografie realizată de pe Vârful Peleaga
Vârful Peleaga este cel mai înalt vârf montan din Masivul Retezat, având o altitudine de 2509 m. Peleaga este al șaptelea cel mai înalt vârf din Carpatii României. Pe o vreme bună, acest vârf ofera niște peisaje superbe.
Spre bucuria noastră, vremea pe care am prins-o era un foarte bună, și puteam admira din plin mirificul masiv Retezat. Pozele următoare vor reflecta acest lucru! Și oricum…senzația e unică 😀 Mereu spun asta, la fiecare vârf urcat. Muntele mereu mă impresionează!
Cred ca e un fel de superstiție deja…Am avut mereu o ciocolată de acest tip, pe vârfurile pe care am fost 😀 Cred că aș putea chiar să le fac o reclamă bună, haha!
Am ajuns în vârf!
Șaua Pelegii (2285 m) – Vârful Păpușa (2508 m) – Vârful Mare (în spate – 2463 m)
Vârful Custura 2457 m
Nici în vârf nu am scăpat de bolovani
Vârful Retezat (dreata) – Vârfurile Bucura I și II (centru) – Lacul Bucura – în spate, pe fundal vedem și creasta munților Țarcu
Vârful Păpușa 2508 m – Vârful Păpușa Mică 2370 m – Lacul Peleaga 2122 m
Traseul ne invită spre cel de-al doilea vârf de peste 2500 m. Am stat în jur de 30 de minute pe Vârful Peleaga, am făcut poze, puțină geografie, am mâncat câte ceva, și am plecat la drum. Mai aveam ceva de mers!
Coborârea de pe Vârful Peleaga nu este una dificilă. Când ajungem în Șaua Pelegii, facem o scurtă pauză, să admirăm lacul glaciar Peleaga. Acesta a fost unul dintre cele mai frumoase lacuri vizitate aici, în Parcul Național Retezat!
Lacurile din Valea Rea
Odată ajunși în Șaua Pelegii, ne intersectăm cu mai multe trasee, care merg ori spre Taurile (lacuri) din Valea Rea, spre Lacul Galeș, ori spre Poiana Pelegii (spre sud). Bine, sunt mai multe trasee ce pleacă de aici, cum vedem și pe plăcuțe.
De aici, putem admira Colții Pelegii. Ei adăpostesc cele mai multe, dar și cele mai grele trasee de alpinism, din Munții Retezat. Zona este formată din patru muchii distincte situate pe faţa NE a Vârfului Peleaga. Acestea poartă numele (de la SE la NV): Muchia Estică, Muchia Mare, Muchia Ascuţită şi Colţul Negru.
Colții Pelegii
Lacul Peleaga (sau Tăul Ghimpele) este un lac glaciar situat în Parcul Național Retezat, in Munții Retezat, la altitudinea de 2122 m.
Poate cu altă ocazie, o să coborâm și la marginea lacului. Mi-a plăcut foarte mult, dar astăzi aveam traseu lung de parcurs, și m-am mulțumit să îl privesc din șa.
Prins în flagrant
Rezultatul 😀
Tăurile din Valea Rea
Urcarea spre Păpușa
Și iar bolovani
Aruncăm un ochi în spate, spre Peleaga – de unde am coborât
De pe Peleaga pe Păpușa, am făcut aproximativ o oră. Acesta era ultimul vârf de peste 2500 m, de pe lista noastră, pentru a ne îndeplini „obiectivul” nostru de a le urca pe toate într-un an. Când am ajuns în vârf, mă simțeam extraordinar că am reușit să realizez acest lucru.
Vârful Păpușa este un vârf montan din Munții Retezat, Carpații Meridionali, având o altitudine, 2.508 metri, clasându-se pe locul al doilea în Masivul Retezat, după vecinul său, Vârful Peleaga, și al optulea cel mai înalt vârf montan din țară.
Până aici, în total, de la cabană, am făcut în jur de 5-6 ore, cu destul de multe pauze. Mai aveam destul de mers. Am ales să nu ne întoarcem pe același traseu, ci să revenim în Șaua Pelegii, și să mergem spre Lacurile din Valea Rea, și după spre Lacul Galeș. Am aflat că este o zonă superbă, unde se află lacul, deci nu aveam cum să îl ratez.
Mă tot uitam în împrejurimi, și de pe Păpușa și de pe Peleaga, și mereu zăream Vârful Retezat…l-am adăugat pe lista 😀 Aveam aceeași senzație, pe care o am cu turnul de pe Vârful Coștila, când merg în Bucegi sau munții vecini.
Spre Vârful Păpușa Mică
Lacul Adânc – poză de pe Vârful Păpușa
Șaua Pelegii (centru – jos) – Vârful Peleaga (stânga) – Vârful Retezat (plan îndepărtat)
Acel moment de liniște…
Nu știu cum să descriu cum mă simțeam…fiind și o vreme așa de bună, și munții aceștia mai sălbatici, nu prea ne-am întâlnit cu lume, zici că eram undeva într-o lume…de vis. Parcă nu-mi venea să mai plec de aici…eram undeva de parte de orice.
Într-un final, trebuia să plecăm, să ne continuăm traseul. Am stat puțin să mă gândesc pe unde să o luăm. Aveam două variante, una să revenim în Șaua Pelegii, iar cealaltă, să mergem mai departe, spre zona numită Porțile Închise. Nu știam foarte multe detalii despre zonă, ci doar că e o zonă ce necesită mai multă atenție, când este parcursă. Cabanierul mi-a spus, cu o zi înainte, că are farmecul ei aparte.
Porțile Închise este un traseu marcat din Munții Retezat, ce face parte din traseul de creastă. Au fost montate cabluri și balustrade pe locurile periculoase și au fost vopsite marcaje pe drumul cel mai bun în acest ținut al stâncilor și lespezilor. Pentru siguranța noastră să nu părăsim marcajul, și să nu admirăm peisajul fantastic din mers. Să facem opriri în acest scop! Traseul pornește din Șaua Vârfului Mare și ne conduce pe partea sudică a crestei. Are o lungime de cca. 400 m. Pe partea stânga, sub noi lucește un lac cu o insuliță, Tăul Țapului, de o rară frumusețe.
Până la urmă, am hotărât să revenim în șa. Poate cu altă ocazie o să ajung si în Porțile Închise, poate când o să am un traseu mai scurt, în ziua respectivă.
Pe aici se continuă traseul spre Porțile Închise – Vârful Mare 2463 m
Tăul Pelegii – la coborâre de pe Păpușa
Mereu mă opresc să îi admir 😀
De aici, urma să coborâm în Valea Rea, unde aveam să vedem o mulțime de lacuri, până o să ajungem la Galeș. Dar urma coborâre, partea grea a trecut. Planul era să coborâm în Valea Rea, să urcăm puțin după, până în Șaua Zănoagelor (2270 m), iar apoi să coborâm în Valea Galeșul, unde se află și lacul. Pot să zic că urmează să vedem încă o parte din acest „tărâm cu ochi albaștri”….
Lacurile Mare și Mic
Lacul Mare
Din păcate, după ce urcăm în Șaua Zănoagelor, vedem cum ceața acoperă Valea Galeșului. Sperăm totuși că atunci când o să ajungem în zona lacului, să avem peisaje faine, nu să fie totul acoperit de ceață. Cele două culmi, între care se află Valea Galeșului, și anume Culmea Valea Rea și Culmea Galeșul, erau acoperite de ceață, deci slabe șanse. Abia așteptam să ajungem la lac, să mâncăm ceva și să ne bucurăm totuși de peisaj.
Culmea Galeșul
Culmea Valea Rea
Și în sfârșit, avem primul contact vizual cu Lacul Galeș. Acel mult așteptat moment a sosit. Este absolut superb, iar poziția sa este una foarte bună. Nu prea văzusem poze înainte, cu lacul, deci am rămas surprins plăcut.
Lacul Galeș este un lac glaciar, situat în nord-estul munților Retezat. Se găsește la altitudinea de 1990 m, are o suprafață de 4,5 ha și o adâncime maximă de 10 metri. Prin dimensiunile sale Lacul Galeșu se situează pe locul patru printre lacurile Retezatului, după Bucura, Zănoaga și Tăul Negru.
Cuvintele sunt de prisos, așa că voi lăsa fotografiile să vorbească de la sine, despre această zonă superbă, din Retezat. Ce este clar, este că lacul Galeș este unul dintre cele mai frumoase și mari lacuri glaciare, vizitate de mine! Se pare că Retezatul, a mai găsit ceva cu care să mă impresioneze în ziua aceea!
Ce îți poți dori mai mult?
Și cum parcă știam că ceva lipsește din traseul de astăzi, mi-am dat seama și ce anume. Aici, la Galeș, mi-a ieșit în cale un prieten; genul ăla de prieten care se pare că mă tot însoțește pe traseele pe care le fac, și anume, un câine.
L-am zărit tocmai din parte cealaltă a lacului. Când l-am văzut că vine spre noi, m-am bucurat. Eu mereu le dau ceva de mâncare, câinilor pe care îi întâlnesc, sau care mă însoțesc pe traseu. Era un ciobănesc mioritic și era puțin ud 😀
El a mers cu noi, cred că o oră, până când am intrat în pădure, de atunci nu l-am mai văzut. Probabil venise de la o stână din zonă. Sigur s-a descurcat el, deși inițial mă tot uitam, să văd dacă mai vine după noi.
Din Lacul Galeș izvorește și un pârâu, ce cred că se numește Pârâul Galeș sau Izvorul Galeșului. Vedem și plăcuțele cu diferitele trasee care pornesc de lângă lac. Noi mergem spre Cabana Pietrele, și indicatorul ne spune că mai avem de mers vreo 2-3 ore.
Am coborât pe Valea Galeșului, am intrat în jnepăniș, și imediat traseul ne duce prin pădure. În total, cred ca am făcut aproximativ două ore, până la Cabana Pietrele. Traseul a fost destul de ok, fără porțiuni dificile.
Inițial, voiam să mergem la Cabana Pietrele să mâncăm ceva, dar când ne apropiam de intersecția traseelor spre Pietrele sau spre Cabana Gențiana, ne-am hotărât să mergem la Gențiana, până la urmă. Nu știam dacă o să mai prindem deschis, pentru mâncare. Era ora 5, 5 și jumătate.
Așadar, după 11 ore am ajuns, de unde am plecat, la cabana Gențiana. Eram foarte încântați de traseu, și de toate aceste minunății are Retezatul, pe care muntele le-a împărtășit cu noi, astăzi.
Planul inițial era să facem un traseu mai scurt și în a treia zi, dar am căzut de acord, că mai bine ne trezim și mai stăm pe la cabană, și lăsăm pentru altă dată traseul respectiv. Ne-am băgat la somn destul de vreme. Oricum eram și destul de obosiți.
A treia zi, voiam să mergem iar în Curmătura Bucurei, și de acolo să coborâm la Lacul Bucura, și la lacurile acelea cu nume de fete, Ana, Viorica, Florica și Lia. Cu siguranță o să merg și acolo! În caz că mergeam acum, eram un pic pe fugă, pentru că stabilisem că pe la ora 2 să plecăm deja de la Gențiana.
Cabana Gențiana
Câinele de la cabană
Culmea Stânișoarei
Hartă de pe peretele cabanei
Pe acolo era traseul de plecare
Pe la ora 12 am ajuns la Cabana Pietrele, dar din păcate restaurantul se deschidea la 2. Neavând ce face acolo, am plecat ușor la drum, spre Cârnic. Am vorbit cu domnul care ne-a lăsat acolo, când am venit, să vină să ne ia mai devreme. Aici, la Cabana Pietrele, am văzut că este un fel de complex, cu mai multe căsuțe, frumos aranjate, pe numere.
Am coborât lin, prin pădure…savurând parcă această ultimă zi, în Parcul Național Retezat. Zgomotul pădurii și pârâul care curgea, ne însoțeau până la ieșirea din parc.
Am rămas la un moment dat singur, bine, nu chiar singur, o mulțime de fluturi mă însoțeau 😀
Și uite așa, am ajuns la plăcuța care ne ura Bun venit în Retezat!
Ne-am gândit că o să mai stăm prin Hațeg, dacă tot ajungem așa devreme. Am fost să mâncăm, am stat pe bancă în parc, deci doar ne-am relaxat, urmând să luăm trenul spre București, din localitatea Subcetate, în jur de 10 seara.
Cam aceasta a fost aventura din Munții Retezat. Nu știu ce să spun mai întâi… Fiind pentru prima dată în acest masiv, am rămas pur și simplu fascinat de acești munți. Lacurile de aici, sau ochii albaștri ai Retezatului, dau o imagine aparte și specială peisajelor din acești munți. Nu are cum să nu îți placă ce vezi aici.
Cu siguranță o să revin în Munții Retezat, mai sunt atâtea trasee de parcurs, atâtea lacuri de admirat, atâtea vârfuri de urcat! Aș putea să spun că acest amestec între vârfurile înalte prezente în masiv și multe lacuri glaciare, și această aură mai sălbatică, mă fac să spun că Munții Retezat sunt printre cei mai frumoși și spectaculoși munți în care am fost eu!
Masivul Retezat impresionează prin multele lacuri glaciare, aflate la o altitudine de peste 2000 m, prin şirul vârfurilor stâncoase, înlănţuite în jurul lacurilor, şi prin peisajele alpine, ce par așa…parcă inaccesibile pentru om. Nu pot să spun decât că….abia aștept să revin iar în Muntii Retezat, și că acesta a fost unul dintre traseele mult așteptate, pentru mine!
PS: Mai jos se poate vedea dovada că mă joc și cu pisicile 😀 Am mai stat cu ele…până a venit trenul!
Călătorii într-un jurnal 
Lasă un răspuns