Tură de iarnă: Plimbare la Cabana Gârbova!

28 decembrie 2018

Traseu: Predeal (1060 m) – Pârtia Clăbucet – Potecuța Taurului – Cabana Gârbova (1350 m) – sub Vârful Clăbucetul Taurului – Plaiul lui Șoș Mihai – Azuga (930 m)

Spre sfârșitul anului, ne-am gândit să mergem să facem un traseu spre una dintre cabanele montane, aflate în Carpații Românești, și anume, Cabana Gârbova. Deoarece vremea nu arăta chiar bine, am anulat o tură de două zile, din Masivul Piatra Mare, și am ajuns la concluzia că o tură de o zi, la o altitudine mai mică, ar fi mai potrivită.

Cabana la care am ales să mergem, Cabana Gârbova, se află în munții cu acelasi nume, Munții Gârbovei, mai puțin cunoscuți după această denumire, și mult mai cunoscuți sub numele de Munții Baiului. Cabana este situată la altitudinea de 1350 m, și poate fi vizitată dinspre Predeal, cât și din Azuga. Dar despre asta o să povestim mai târziu…acum să plecăm la drum!

Din București în Predeal, am plecat cu trenul, și am ajuns destul de repede, în 2 ore. La ora 9 coborâm în gara din Predeal, unde nu avem parte de nici o surpriză, era nor așa cum ne așteptam și nu prea se vedeau munții din zonă. Era ceață, totuși nu era frig și nici nu prea bătea vântul, așa că atunci ne-am hotărât să mergem la Cabana Gârbova. Cealaltă variantă era să mergem la Cabana Susai, dar asta în caz ca vremea se arăta nefavorabilă.

Din gară, ne întoarcem pe DN1, spre Azuga, și mergem aproximativ 10 minute, până facem stânga, trecând calea ferată, pe sub un pod, spre Pârtia Clăbucet. Traseul începe pe partea dreaptă a pârtiei. La baza acesteia, unde întâlnim și un panou, pe care este scris traseul nostru. Așadar, ne scoatem bețele de trekking, aparatul de fotografiat, și pornim la drum. Urmăm marcajul triunghi albastru.

În ciuda faptului că norii nu ne lăsau să vedem toate frumusețile iernii, atmosfera era una plăcută. Câțiva oameni schiau, în timp ce noi urcam agale, pe marginea pârtiei. Această urcare e partea mai „dificilă” a traseului, dar nu ne grăbeam, ne opream, savuram iarna și aerul plăcut, de munte.

Jos, la baza pârtiei, era destulă lume, unii se pregăteau să urce pe pârtie, alții se dădeau cu sania, fiecare se bucura de zăpadă. Dacă era senin, puteam admira masivele Postăvaru și Piatra Mare, sau Munții Brașovului, cum mai sunt numiți, fiind vizibili de pe pârtie. Erau șanse mari, să nu vedem munții deloc astăzi, așa că ne mulțumim cu peisajele create de copacii înzăpeziți și de minunată pătură albă a iernii.

Pârtia Clăbucet

Frumusețile naturii

O perdea de zăpadă

După ce trecem de prima urcare mai pronunțată, luăm o pauză să mâncăm câte ceva, sub un copac. Eram la adăpost, era un fel de refugiu natural, și de acolo, parcă ne uitam ca pe fereastră. Ningea ușor cu fulgi moi, era o atmosferă de basm. Ceea ce conta, era faptul că eram înconjurați de copaci, că ne aflam în pădure, și eram feriți de vânt. Totul era fascinant, ca un frumos tablou de iarnă.

Parcă sunt desenați…

În afară de cei care schiau, nu mai era nimeni pe traseu. La un moment dat, chiar când să intrăm în ultima pădure, înainte de cabană, ne-am întâlnim cu un grup, în rest, n-am mai văzut alți drumeți. Aveam urme făcute în fața noastră, în zăpadă, deci poteca era ușor de urmat. Atunci când mergi iarna pe un traseu, mai ales dacă acesta nu este unul foarte popular, sunt șanse să nu ai poteca făcută. Dar aici nu era cazul, traseul nostru este unul de referință, în zona Predeal – Azuga.

Această tură, dacă o parcurgem iarna, este una dintre cele mai frumoase, din Munții Baiului. Mai întâi, mergi prin pădure, admiri măreția copacilor, cu înfățișarea lor albă, iar apoi, sus pe Vârful Clăbucetul Tauurului (1520 m), ne întâmpină niște peisaje incredibil de frumoase. Din păcate, noi nu o să avem parte de aceste peisaje, din cauza vremii, fapt pentru care ne-am gândit să ocolim vârful, atunci când o să plecăm de la cabană, spre Azuga. Dar până acolo, să ne mai umplem inimile cu frumusețea oferită de către natură.

La un moment dat, noi o luăm la dreapta, pe traseu, iar pârtia se continuă tot în față. Aceasta este ultima dată când intrăm în pădure, până la cabana. Partea aceasta a traseului este destul de lungă, dar știam că am trecut de jumătate, iar plimbarea prin pădure era una plăcută, fără porțiuni dificile. Din această zonă, dacă era senin, aveam posibilitatea să vedem Munții Bucegi sau Masivul Piatra Craiului. Dar asta este, data viitoare!

O căsuță în pădure

Într-un final, după o plimbare prin pădurea albă, de aproximativ 4 ore, ieșim undeva lângă Cabana Gârbova. De aici mai avem de mers mai puțin de 10 minute. Ajungem imediat în Șaua Gârbova, unde se află și cabana.

Cabana Gârbova este situată la 1350 m altitudine, sub Vârful Clăbucetul Taurului, în Munții Baiului. Prin poziția sa, cabana parcă este desprinsă din povești, și te impresionează imediat ce ajungi acolo. Totodată, este unul dintre cele mai importante obiective turistice, din această zonă, și este accesibilă, pe acest traseu (parcurs și de noi astăzi), tot timpul anului.

Cabana dispune de o sală de mese destul de mare. Când am ajuns erau ocupate aproape toate locurile. Noi am luat ceva cald de băut, să ne încălzim puțin. Dar înainte să ajungem, ne-au întâmpinat…cine credeți? cine? Doi căței frumoși 😀

Cabana Gârbova

O oră am stat în cabana, ne-am încălzit, dar nici nu am vrut să stăm mai mult, deoarece mai aveam de mers și nu voiam să ne cuprindă moleșeala, mai ales că urma să ieșim iar afară. Voiam să ajungem în Azuga până la ora 17:00. Când am ieșit afară, am văzut că de fapt, cei de la cabană, aveau mai mulți căței. Le-am făcut câteva poze și am plecat la drum.

Trebuia să urcăm puțin spre vârf, iar la un moment dat, o să îl ocolim prin partea dreaptă cum mergem și ajungem din nou, în pădure. Noi fiind acum în spațiu deschis, vântul bătea mai tare și parcă abia așteptam zona de pădure, să fim din nou la adăpost.

Imediat lângă cabană, găsim și doi stâlpi cu două trasee, ambele ducând în Azuga. O să îl alegem pe cel ce ne lasă mai aproape de gara. Până la un anumit punct, până acolo unde ocolim vârful, aceste două trasee merg impreună. Cel pe care l-am ales noi, coboară pe Plaiul lui Șoș Mihai.

O altă surpriză plăcută a fost când am văzut că au fost puse plăcuțe spre vârf. Când am mai fost pe aici, erau mult mai puține. De asemenea, și marcajele pe traseu mi s-au părut mai dese.

Aruncăm încă o privire spre cabană….

Parcă era singur acolo…

Scăpăm de această parte a traseului și intrăm imediat în pădure. Dar oricum, nici acolo nu bătea vântul prea tare. În continuare ne bucuram de traseu, de zăpadă prezentă, de fulgii mici și moi, care veneau de sus, și de munte, în general.

Atenție, urmează imagini impresionante 😀

După ce ocolim vârful, întâlnim zona unde cele două trasee (de la cabană) se despart. De asemenea, aici găsim mai multe indicatoare (nici acestea nu erau data trecută). De aici, urmează o coborâre destul de rapidă, de vreo 200 m, până o să ajungem la aproximativ 1200 m. Coborârea se face prin Plaiul lui Șoș Mihai. După panta mai abruptă, drumul devine unul lin, până ajungem la șosea.

În ultima parte a traseului, parcă totul era de poveste; ningea liniștit, cu fulgi mici și moi, totul era alb, iar noi ne simțeam parte din peisaj. Aș fi vrut să ne vedem cumva de sus, sigur era ceva impresionant. Spre sfârșit, ne-am jucat puțin prin zăpadă, să ne mai bucurăm înca o dată înainte să ajungem în oraș.

Îngeraș în zăpadă!

Un pui de brad 😀

 

Acestea fiind spuse, încă o dată ne-am bucurat de frumusețile muntelui și de traseul parcurs. Tura de astăzi a fost una mai specială pentru mine, într-o zi specială, cu o persoană specială, și deși nu a fost așa senin, muntele ne-a oferit peisaje frumoase și o atmosferă desprinsă parcă din basme, care nu au cum să nu te impresioneze!