Vârful Păpușa 2391 m – Prima dată în Munții Iezer-Păpușa

Data: 20 mai 2022

Traseu: Cabana Cuca (1210 m) – Șaua Grădișteanu (1944 m) – Vârful Păpușa (2391 m) – retur

Durata: 8 ore 30 minute (cu destule pauze)

Distanța: 12 km

Diferența de nivel: + 1181 m

De data asta, planul era să mergem pe Vârful Păpușa, în Munții Iezer-Păpușa, niște munți în care nu am mai urcat până acum. Din acest motiv, aceasta era o tură mult așteptată.

Am pornit din București, spre Câmpulung, iar de acolo am urmat drumul spre Cabana Voina (1020 m). Cabana este situată la 20 km distanță de Câmpulung Muscel. Noi nu ne oprim la Voina, ci continuăm pe un drum forestier, spre Cabana Cuca (1210 m), de unde o să începem și traseul de astăzi.

Înainte să ajungem la Voina, ne oprim și la barajul și lacul Râușor. Am văzut pe harta și am citit niște informații, știam că este destul de mare, așa că nu aveam cum să nu ne oprim.

Barajul Râuşor este amplasat imediat în aval de confluenţa pârâului Râuşor cu râul Târgului, care izvorăşte din Munţii Iezer-Păpuşa. Barajul, a cărui construcţie a fost finalizată în 1987, este unul dintre cele mai mari din ţară, având o înălţime de 120 de metri şi o lungime a coronamentului de 380 de metri. Prin ridicarea lui s-a creat lacul de acumulare Râuşor, care are o lungime de 4,5 kilometri pe Râul Târgului şi 2,8 kilometri pe Râuşorul Lereştiului.

Urcare – Cabana Cuca 1210 m – Vârful Păpușa 2391 m – 4 ore 30 minute

La ora 10 eram în fața cabenei Cuca, vremea era un favorabilă, senin, se anunțau undeva la 14 – 15 grade sus la vârf….aveam toate condițiile pentru un traseu reușit.

Traseul începe imediat de lângă cabană, trecem de aceasta și intrăm în pădure. Pentru o oră jumătate, traseul o să fie prin pădure. De la început, urcarea este una pronunțată, mă așteptam la asta, urmărind și curbele de nivel de pe hartă (aplicația Munții Noștri) și din ce citisem înainte pe bloguri. Atmosfera în pădure era una puțin înfricoșătoare, mai ales ca eram doar noi, copacii erau destul de deși, părea ca avem destul de mult de urcat, ca prima parte a traseului.

Traseul de astăzi era marcat cu bandă albastră (fiind prezent și triunghiul galben). Deși la început erau destul de greu de urmărit, pe copaci, același marcaj avea să fie până la vârf.

După aproximativ o oră și jumătate ieșim din pădure. Eram pe la 1550 m altitudine. Aici urmează o porțiune în care pășim pe iarbă, dar tot urcare, și tot urcare pronunțată.

Dacă faci acest traseu în sezonul cald sau în apropierea acestuia, aici e momentul si locul unde trebuie să începi să te dai cu cremă de protecție solară. După ce se iese din pădure, suntem expuși la soare cam în tot restul timpului.

După ce ieșim din pădure, măcar trecem de un punct psihologic că am reușit să parcurgem prima parte din traseu, dar urcare…tot mai avem. În față se văd doar stâlpii cu marcajul și cam atât. Știam că o să ajungem imediat în Șaua Grădișteanu, așa că avansam. Urcarea este tot una pronunțată, dar parcă în stânga noastră încep să-și facă apariția și alte vârfuri din Munții Iezer.

În scurt timp, pe partea dreaptă, se ridică și crestele din Bucegi, încă înzăpezite pe alocuri. Abia în șa, avem parte de o porțiune puțin mai domoală, după care se poate vedea ultima urcare spre Păpușa.

Ne oprim, puțin mai mult, pentru poze, în Șaua Grădișteanu. Aici deja se văd Piatra Craiului, Bucegi sau Leaota, în toată splendoarea. Mai ales cu vremea pe care am prins-o, una foarte bună. Am luat o pauză destul de mare, aici în șa, eram uluiți de peisajele prezente.

De aici, până la vârf mai avem aproximativ o oră, poate o oră și jumătate, cu tot cu pozele de pe drum. Deja se văd și munții Făgăraș și crestele lor impresionante. Bineînțeles, nu puteam să nu căutăm cu privirea trapezul Viștea – Moldoveanu. A fost foarte ușor de recunoscut 😀

Chiar dacă era tot urcare, față de mai devreme, în pădure, măcar acum vedeam unde trebuie să ajungem. Mi s-a părut un lucru bun pentru moral.

Odată ajunși sus, pe vârf, am fost răsplătiți pe deplin, peisaje superbe în toate părțile: spre Crai, Bucegi, Leaota, Făgăraș, Iezer…aceștia fiind vecinii de marcă ai acestui masiv. De asemenea, localitățile din zonă, de la poalele munților, lacul Râușor, multe păduri, șamd.

Muntii Iezer prezintă două mari compartimente, în formă de potcoavă, având doi piloni de bază: Vârful Iezer (2462 m) și Vârful Păpușa (2391 m – vârful „nostru” de astăzi. De asemenea, cel mai înalt punct din acești munți, nu este unul dintre cei doi menționați, ci Vârful Roșu, aflat la 2469 m altitudine, reprezintă cel mai înalt vârf din Iezer-Păpușa.

Am stat aproximativ 50 minute pe vârf, cu picioarele pe iarba moale, privind peisajul fabulos. Pe traseu sau pe vârf, nu ne-am întâlnit cu nimeni, în afară de o persoana, la dus, înainte de Șaua Grădișteanu. Am rămas puțin surprins de acest lucru, fiind vineri mă așteptam să întâlnesc și alți drumeți.

Coborâre – Vârful Păpușa 2391 m – Cabana Cuca 1210 m – 3 ore

La întoarcere am parcurs același traseu. De data asta, ne-am oprit în Șaua Grădișteanu pentru a umple sticlele cu apă, fiindcă nu mai aveam deloc. Există acolo o sursă de apă, la un izvor. L-am căutat și când am urcat, dar am trecut oarecum pe lângă el, dar l-am lăsat pentru la coborâre.

În final, pot să spune că traseul a fost unu mediu spre dificil, dar asta doar „din cauza” urcării solicitante și pantei destul de abrupte. Practic, o urcare continuă, până în vârf. Dar cu toate acestea, pot spune că la cât de greu mi s-a părut, atât de frumos a fost de la șa în sus….fabulos de frumos, pe o asemenea vreme.

Până data viitoare, toate cele bune și cărări însorite!