Data: 3 iunie 2022
Traseu: Cabana Muntele Roșu (1280 m) – Șaua La Răscruce (1805 m) – Vârful Gropșoarele (1883 m) – retur
Durata: 5 ore (cel puțin o oră de pauze) / Distanță: 11 km / Diferență de nivel: 600 m
Am mai fost în Ciucaș, chiar și pe acest traseu, într-o iarnă târzie (pe munte, cel puțin), dar nu am urcat până la vârf. Astăzi voiam o drumeție mai scurtă și nu foarte grea, așa că am ales să urcăm până la Culmea Gropșoarele-Zăganu, mai ales că nu fusesem în punctul maxim, în această zonă din Ciucaș.
La ora 9 și un sfert, eram în parcare la cabana Muntele Roșu (1280 m). Am mai început trasee de aici, și spre Muntele Roșu, dar și spre cabana și vârful Ciucaș. Nu era nimeni la cabana, nu știu dacă este în funcțiune, bănuiesc că se pot afla informații la telefonul cabanei. Complexul este destul de mare, probabil era doar închis.
La 10 fără un sfert, pornim la drum. La început trecem printr-o pădure, dar pentru foarte scurt timp. Prima parte a traseului este marcată cu triunghi roșu. Vremea era foarte bună, se anunțau doar câțiva nori pe creastă.
În 10 minute terminăm cu pădurea de la început, după care ieșim direct în gol alpin. Soarele începea deja să se simtă, iar în anotimpul cald, ai nevoie neaparat de protecție solară, altfel nu scapi de soare, usturimi după sau altele. Mai bine, să ne asigurăm. De asemenea, nu sunt surse de apă pe traseu, așa că să aveți suficientă la voi, pentru că este nevoie, mai ales pe o vreme ca asta.
Până la Răscruce, avem de mers pe o potecă destul de domoală, la marginea unei păduri. Urcarea devine mai pronunțată când mergem spre Vârful Muntele Roșu, doar că poteca ocolește vârful. Ne oprim pentru poze, peisajul către cabana Ciucaș și vârfurile Tigăile Mari și Ciucaș, este unul superb. După această scurtă pauză, poteca urcă până la șa.
Cu tot cu pauze, am ajuns la Răscruce în aproximativ 90 minute, poate chiar mai puțin. Aici, întâlnim o plăcuță pe care scrie că în 30 de minute ajungem la Gropșoarele. De asemenea, este un punct de intersecție către mai multe trasee.
În zona vârfului Muntele Roșu, unde poteca ocolește vârful și avem vedere spre cabana Ciucaș, întâlnim și bujoul de munte. Era destul de frecvent, de aici, până la șa. Normal că ne-am oprit pentru poze.
Se vedea cum spre zona unde trebuia să ajungem noi, se aflau câțiva nori. Ne-am propus să mergem doar pe vârful Gropsoarele, primul vârf de pe această culme, iar pe Zăganu să îl admirăm de la distanță. Peisajul este unul fabulos, a fost de când am ieșit în golul alpin, dar de aici de sus, este și mai frumos. Dar cumva, Ciucașul a reușit de fiecare dată să mă facă să rămân fără cuvinte. Are un farmec aparte.
Ca și în partea mai înaltă din acești munți (zona vârfului Ciucaș) și aici se află multe formațiuni stâncoase. Acest lucru îmi place mult la Ciucaș.
Vârful Gropsoarele este al doilea cel mai înalt punct din Munții Ciucaș, având 1883 m, iar cel mai înalt fiind vârful Ciucaș, cu o înâlțime de 1954 m.
Deși am zis că ne întoarcem de la vârf, dat fiind norul de deasupra, am hotărât să mai avansăm totuși spre Zăganu (1814 m), dar nu am ajuns chiar pe vârf. Am vrut să vedem mai bine zona stâncoasă din jurul acestuia.
După ce facem câteva poze, grăbiți și de norii prezenți, mergem înapoi spre șa. O să ne întoarcem pe același traseu, pe care am venit. Am mai făcut o pauză, sub vârful Muntele Roșu, unde am stat pe iarbă, admirând view-ul către cabana Ciucaș. vârfurile Tigăile Mari și Ciucaș.
Traseul ales a fost unul foarte frumos, plăcut și destul de lejer. Este un traseu pe care te poți bucura de peisaje superbe, unde nu e nevoie să te grăbești și în care te poti bucura de munte liniștit!
Acestea fiind spuse, poteci însorite! Pe data viitoare!
Călătorii într-un jurnal 
Lasă un răspuns