3 zile în Munții Făgăraș : 4 vârfuri de peste 2500 m! Vârful Moldoveanu – 2544 m!

Data: 18 – 20 iunie 2018

Traseu: Ziua 1: București – Făgăras – Sâmbăta de Sus. De la Complexul Sâmbăta de Sus am mers pe traseu, pâna la Cabana Valea Sâmbetei (1401 m)

Ziua 2: Cabana Valea Sâmbetei (1401 m) – Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m) – Vârful Dara (2500 m) – Vârful Hârtopul Darei (2506 m) – Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m) – Vârful Slănina (2268 m) – Fereastra Mică a Sâmbetei (2196 m) – Vârful Viștea Mare (2527 m) – Vârful Moldoveanu (2544 m) – retur la Fereastra Mare și după la Cabana Valea Sâmbetei.

Ziua 3: Cabana Valea Sâmbetei – Sâmbăta de Sus.

Pe traseul nostru, am urcat și alte vârfuri, sau am mers pe lângă ele, de asemenea și prin câteva forme de relief ce poartă denumirea de „șa”. Nu am scris la descrierea traseului, deoarece erau prea multe! O să le scriu pe fiecare în parte, de-a lungul articolului.

Am plecat cu trenul din București, cu direcția orașul Făgăraș. Am făcut aproximativ 4 ore. Din Făgăraș, am luat un taxi, ce ne-a dus până la Complexul Sâmbăta de Sus.

Ca de obicei, când am ajuns la Complexul din Sâmbăta, unde se află Mănăstirea Constantin Brâncoveanu, doi căței au venit spre noi. Ce avea să urmeze…este pur și simplu impresionant.

Spre Mănăstirea Constantin Brâncoveanu

Eu le-am dat ceva de mâncare (cum fac mereu), iar ei, bineînțeles, au pornit pe traseu cu noi.

Traseul până la Cabana Valea Sâmbetei este unul prin pădure, ușor și destul de scurt ca durată. Am făcut aproximativ 2 ore, până la cabană.

Tot pe acest traseu, se ajunge și la Chilia Părintelui Arsenie Boca.

Aș putea adăuga că, traseul acesta este foarte bine marcat.

În prima parte a traseului, mergem pe un drum forestier, prin pădure. După, intrăm în Valea Sâmbetei, unde se află și cabana. Ne-a prins puțin ploaia pe aici, dar a fost totul ok, nu ploua prea tare.

Drumul forestier de la începutul traseului

Ne întâlnim și cu o salamandră

Pârâul Sâmbăta

În curând, își face apariția și Fereastra Mare a Sâmbetei. Semn că ne apropiem de cabană! Ploaia s-a oprit. Așteptam să ajungem.

Fereastra Mare a Sâmbetei, în față….

În apropierea cabanei, ne întâmpină alți doi căței (ce stau la cabană). Ai noștri, în special cel negru, au mers la înaintarea, pentru a ne face intrarea. Ajungem la cabană, totul era ok.

Am făcut aproximativ două ore până la cabană. Drumul este ușor. După ce părăsim drumul forestier, avem de mers prin pădure, traversând pârâul Sâmbăta. Ce poate fi mai frumos, decât o plimbare prin pădure…

Cabana Valea Sâmbetei

La cabană, mai erau câțiva turiști. Aveau și ei un câine. Ne comandăm ceva de mâncare, ne odihnim, pentru că a doua zi am hotărât să plecăm spre Fereastra Mare la 6 dimineața.

Semnal….nu aveam deloc. Deci urmau trei zile pe aici, fără semnal. Speram să avem pe creastă.

Dar…înainte să intrăm în cabană, am admirat peisajul incredibil din Valea Sâmbetei.

Fereastra Mare a Sâmbetei

Cabana Valea Sâmbetei

Se odihneau băieții….

A doua zi, m-am trezit primul. Am ieșit din cabană, să văd ce făceau băieții nostri, să văd cum era vremea și cum se vedea spre Fereastra Mare.

Știam că o să urcăm toți cinci, noi trei și cei doi căței. Totul era ok. Părea senin, fără nori. La 6 am plecat…urma o zi lungă.

Urmăm tringhiul roșu, până în fereastră. Acolo traseul se schimbă, în traseul de creastă, marcat cu dungă roșie.

La vreo 10 minute de la cabană, întâlnim refugiul Salvamont de aici. Iar imediat după, în dreapta noastră, vedem o stână.

Salvamont Victoria

Vreme numai bună de urcat pe munte

Ieșim din Valea Sâmbetei și intrăm în Căldarea glaciară a Ferestrei Mari. Întâlnim și câteva porțiuni cu zăpadă, unde prietenii noștri se duc imediat. Făcându-se deja cald, câinii se întindeau în zăpadă, se jucau.

Traseul este foarte bine marcat. Nu ai cum să ratezi semnele.

Urcarea prin Căldarea glaciară Fereastra Mare

Imediat ajungem în fereastră, unde o să facem o scurtă pauză. De la cabană, până sus în fereastră, am făcut în jur de două ore.

Și am ajuns…. peisajele ne captează imediat atenția. Creasta Făgărașilor te lasă fără cuvinte.

De aici, plecăm spre est, spre Dara și Hârtopul Darei. Abia așteptam, erau două vârfuri noi pe lista mea.

Imediat ce pornim la drum, și părăsim Fereastra Mare, în spatele nostru, își face apariția, impresionantul „acoperiș” al României – Trapezul Viștea – Moldoveanu.

Trecem pe lângă vârfurile La Cheia Bândei (2383 m) și vârful Lui Mogoș (2398 m).

Se vede și trapezul Viștea – Moldoveanu, în plan secund…

Încă o privire în urmă…spre Crestele Făgărașilor

L-am ajutat să zboare… Mergeam eu pe potecă..și l-am văzut jos acolo. L-am luat imediat în palmă și am suflat așa ușor. A început să zboare, spre bucuria mea, și a lui, sper.

Lacul Urlea

Un mic popas…

Vârful Urlea (2473 m – stânga) și Portița Lacului (2325 m – dreapta)

Trecem prin Portița Lacului, pe lângă vârfurile Iezerului (2429 m) și La Fundu Bândei (2454 m), și ne apropiem de punctul final.

Ocolim ultimul vârf, și părăsim traseul, poteca spre Dara fiind nemarcată. Chiar și așa, poteca ne conduce spre Vârful Dara.

Ne-am intersectat și cu alți prieteni pe traseu…

Spre Dara

Ultima urcare…

Cuarț…sus pe platou

Vârful Dara este un vârf muntos, situat în Masivul Făgăraș, având altitudinea de 2500 metri, fiind al paisprezecelea (și ultimul din lista vârfurilor de peste 2500 m) vârf din Romania, din punct de vedere altitudinal.

De la Dara, ne deplasăm spre Hârtopul Darei. Este situat la 10 minute de mers.

Din păcate, acesta nu are plăcuță.

Vârful Hârtopul Darei 2506 m

Rezervația naturală Lacul Hârtop

Un pui de somn pe vârf…

De aici, plecăm înapoi spre Fereastra Mare a Sâmbetei. Vrem să mergem și pe Moldoveanu. Adică acolo…

După câteva minute, în care mâncăm câte ceva, facem o poză, dormim un pic (cățeii), o luăm din loc.

Gata, înapoi spre Fereastra Mare.

Dara și Hârtopul Darei (stânga) și Vârful Mușetescu (2495 m – dreapta)

O pauză binemeritată…

Ăsta da selfie

Ajungem la Fereastră. Toată aventura, până la Dara și înapoi, de aici, ne-a luat aproximativ 4 ore. Ne-am tras un pic sufletul aici…urma traseul spre Moldoveanu.

Nu a fost foarte bine calculat. Ne-a luat un pic prea mult…dar acum nu mai contează. Așa se capătă experiență. O să știm data viitoare.

Urcarea spre Vârful Slănina 2268 m

Ne așteptau iar coborâri și urcări…parcă mai accentuate, mai ales ca noi veneam deja după vreo 6 ore de traseu.

Până la Moldoveanu, avem așa…urcăm pe Slănina, coborâm în Fereastra Mică a Sâmbetei 2196 m), urcăm Gălășescu Mic (2433 m), urmează Fereastra Răcorelelor, urcare Gălășescu Mare (2470 m), coborâm în șaua Viștisoarei (2260 m), trecem pe lângă vârful Gălbenele (2456 m), coborâm în Fereastra Ursului (2358 m), urmează vârful Hârtopul Ursului (2461 m), ajungem în Portița Viștei (2317 m). După toate acestea, ajunge în sfârșit la urcarea pe Viștea Mare (2527 m) și după pe Moldoveanu (2544 m)

Toate aceste vârfuri, au fost ocolite de către potecă, deci nu ne duc chiar în vârf.

Refugiul Fereastra Mică a Sâmbetei

Crestele ne așteptau…

Fiecare cu zăpada lui 😀

Refugiul Viștea Mare 2310 m

Își face apariția Valea Viștei Mari.

Căldarea Văii Rele șî Iezerul Triunghiular

Muchia Viștei (stânga) – Valea Viștei Mari – Muchia Zănoaga (dreapta)

Înainte de urcarea pe Viștea Mare, am luat o scurtă pauză… Toți eram destul de obosiți.

Deja plecăm?

Încă puțiiiiin….

Am ajuns pe Vârful Viștea Mare. Acesta este un vârf montan, având o altitudine de 2527 m, fiind al 3 lea cel mai înalt vârf, din România, dupa „vecinul” Moldoveanu și Negoiu.

El se uita spre Valea Viștei Mari

Iar el se uita spre Valea Rea

Vârful Viștea Mare – iar în spate, Moldoveanu…și drumul spre el

Unul dintre căței a rămas la spintecătura dintre Viștea și Moldoveanu. S-a întors și ne-a așteptat pe Viștea, până am revenit acolo. Eram cu toții extenuați, dar suntem aproape să ne atingem obiectivul.

Încă puțin până pe Moldoveanu

Spintecătura între Viștea și Moldoveanu

Valea Rea a Moldoveanului 

Victorieeee!!!

A ajuns el pe Moldoveanu? A ajuns!

Imediat, a tras el un pui de somn, cât timp am stat pe vârf.

Vârful Moldoveanu este cel mai înalt punct din țara noastră, având o altitudine de 2544 m. Alături de Viștea Mare, cel situat foarte aproape și măsurând 2527 m, cele două vârfuri formează zona numită „Acoperișul României”.

Pe vreme bună, peisajele de pe acest vârf, sunt superbe. De asemenea, se poate ajunge la Vârful Moldoveanu, prin mai multe trasee: traseul de creastă (dinspre Bâlea), cel pe care am venit noi (dinspre Sâmbăta de Sus), sau cel de vale (prin Valea Rea).

De aici, ne-am întors pe Viștea. Am stat câteva minute, și am plecat. Ne aștepta un traseu lung înapoi.

Ne-am refăcut gașca și am plecat la drum! El ne-a așteptat pe Viștea.

Mergem până la Fereastra Mare, și după la Cabana Valea Sâmbetei.

 

Ajungem la cabană destul de târziu. Ne-am hazardat să facem o tură de forță, să îi spun așa…s-a dovedit a fi mult prea mult. Am ajuns pe întuneric la cabană.

În ultima parte, până la Fereastra Mare, am făcut și multe pauze, am rămas și fără provizii…ceea ce ne-a îngreunat traseul. Data viitoare, o să știu că nu se merită, să faci o tură așa lungă, într-o singură zi. Deci, nu vă sfătuiesc să faceți asta!

A treia zi, m-am trezit destul de devreme. Am zis să mai ies să admir peisajul. Urma să plecăm. Le-am promis prietenilor mei căței, câte o masă, pentru că au fost cu noi ieri, în astea 2 zile… și au făcut atât de mult traseu.

Lătrau la alți câini de la cabană

Și…am plecat de la cabană, spre Sâmbăta de Sus. De data aceasta, mersul prin poiană, până am ieșit în drumul ferostier, a fost unul cuprins de liniște. Lăsam în urmă ziua precedentă, și deși a fost una foarte lungă, pot spune că am străbătut Făgărașii toată ziua.

Când am ajuns la Complexul Sâmbăta, le-am făcut cinste celor doi prieteni căței, cu două langoși. Am mai stat cu ei o oră…și am plecat. După trei zile petrecute cu ei, îmi era greu să mă despart de ei.

Cea cu ciocolată era a mea, ei nu au voie cu ciocolată 😀

 

Ce am putut să fac pentru ei, este să le dau de mâncare…și să îi las să se odihnească, după așa drumeție. I-am mângâiat, pe fiecare și i-am lăsăt să doarmă.

Această tură nu o să o uit niciodată. Ei doi au fost îngerii mei păzitori. Pur și simplu, mi-au făcut aceste zile mai frumoase!

 

Când am plecat, așa i-am văzut ultima dată. Eram bucuros că i-am cunoscut, și că am străbatut munții împreună.

Cei doi căței rămân în inima mea, pentru totdeauna!

Aproape adormiseră

În încheiere, pot să spun că a fost o tură frumoasă. Am făcut 4 vârfuri de peste 2500 m, într-o zi… Chiar dacă a fost un pic prea solicitant, data viitoare o să știu!

Munții Făgăraș…sunt speciali prin grandoarea și frumusețea lor. Odată ce ajungi acolo, nu ai cum să nu rămâi impresionat și în același timp să te facă să revii pe creastă.

Ne vedem data viitoare!